OPINIE JURIDICĂ
referitoare la implicațiile forței majore
asupra executării obligațiilor și răspunderii contractuale
în contractele civile și comerciale
ca urmare a instituirii Situației de Urgență în baza
Decretului nr. 195/16.03.2020

Întocmită și redactată de
S.C.A. Valentin & Asociații
CIF RO 7986885
Mun. Arad, Str. Tudor Vladimirescu, nr. 23, județ Arad, cod poștal 310010
Mun. Timișoara, Str. Borsec, nr. 4, ap. 2, județ Timiș, cod poștal 300081
arad@valentin-asociații.com
timișoara@valentin-asociatii.com

Timișoara/Arad 02.04.2020

1. INFORMAȚII GENERALE

1.1. Necesitatea și scopul opiniei juridice.

Prezenta opinie juridică a fost întocmită de SOCIETATEA DE AVOCAȚI VALENTIN & ASOCIAȚII S.C.A. („V&A”), ca urmare a instituirii Stării de Urgență pe teritoriul României prin Decretul nr. 195 din 16.03.2020 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16.03.2020 („Decretul”) și a adoptării unor norme legislative de natură excepțională, destinate a reglementa raporturile contractuale dintre persoanele fizice și persoanele juridice în intervalul de timp în care se află în vigoare Starea de Urgență, respectiv: Ordonanța Militară nr. 1 din 16.03.2020 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18.03.2020 („Ordonanța nr. 1”), Ordonanța Militară nr. 2 din 21.03.2020 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 232 din 21.03.2020 („Ordonanța nr. 2”) și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 29 din 24.03.2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 242 din 24.03.2020 („Ordonanța nr. 29”), acte normative adoptate până la momentul întocmirii prezentei opinii.

Toate aceste acte normative de natură excepțională prevăd, pe de o parte, măsuri și restricții privind activitatea comercianților, domeniul sănătății, procedurile judiciare, ordinea publică și domeniul protecției sociale a salariaților, iar pe de altă parte, cuprind norme care reglementează un regim juridic special al forței majore ca și cauză de exonerare de răspundere civilă contractuală în situația neexecutării obligațiilor asumate în perioada stării de urgență.

Prezenta opinie juridică a fost întocmită de V&A în vederea protejării intereselor Clienților săi și pentru a preîntâmpina potențialele dificultăți cu care aceștia urmează să se confrunte în perioada Stării de Urgență. În acest sens, prezenta opinie juridică servește la evaluarea situației legale existente asupra contractelor civile și comerciale în care Clientul este implicat în prezent, pentru a putea evalua posibilitatea de a invoca / suporta cauze exoneratoare de răspundere contractuală / cauze justificate de neexecutare a obligațiilor contractuale. Prezenta opinie oferă o analiză a punctelor de interes precizate anterior, precum și o estimare a potențialelor riscuri care ar putea surveni în situația exercitării unei astfel de acțiuni.

1.2. Exonerări și limitări de răspundere.

Prezenta opinie juridică a fost întocmită în întregime pe baza normelor legislative cu caracter excepțional, aflate în vigoare și care au fost adoptate începând cu data de 16.03.2020, în contextul declarării Stării de Urgență. Prezenta opinie juridică oferă o prezentare generală a forței majore sub calificarea de cauză exoneratoare de răspundere / cauză justificată pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, astfel cum acestea sunt prevăzute în legislația de drept comun și în legislația excepțională adoptată în contextul Stării de Urgență.

Prezenta opinie juridică nu corespunde situației concrete a unui anumit contract sau a unui anumit tip de contracte. V&A nu a fost solicitată și nu urmărește ca prin prezenta opinie juridică să facă verificări și să emită opinii concrete asupra contractelor Clienților iar concluziile formulate prin prezenta opinie nu vor putea fi extinse automat asupra acestor contracte, chiar dacă se încadrează în categoriile analizate în prezenta opinie juridică. Prezenta opinie juridică se referă strict la obiectivele stipulate în cuprinsul său iar concluziile formulate nu pot fi extinse sau considerate ca fiind aplicabile în alte situații.

Prezenta opinie juridică a fost întocmită în concordanță cu prevederile legale aplicabile în România la data realizării sale. Orice modificări de natură legislativă care sunt ulterioare datei la care prezenta opinie juridică a fost întocmită nu sunt în responsabilitatea V&A.

Unicul scop al prezentei opinii juridice este să ofere o prezentare cu titlu general asupra modului și implicațiilor pe care Starea de Urgență instituită la nivel național le produce asupra executării contractelor civile și comerciale ale Clienților și care se află în derulare. Concluziile prezentate se referă numai la punctele menționate anterior iar aplicarea lor nu poate fi extinsă în cazul altor situații sau altor persoane. Prezenta opinie juridică a fost întocmită în interesul Clienților și nu va fi folosită, transmisă, citată sau făcută publică prin orice alt mijloc fără consimțământul expres, dat în prealabil și scris de către V&A.

2. OPINIA JURIDICĂ.

2.1. Planul expunerii.

Prezenta opinie juridică analizează conceptul de forță majoră, astfel cum este definit de actele normative în vigoare, în practica instanțelor de judecată și în literatura de specialitate juridică. Astfel, în secțiunea 2.2. va fi analizat regimul de drept comun al forței majore, cu indicarea următoarelor aspecte: sediul legal al reglementării; trasăturile forței majore; persoanele care pot invoca forța majoră; condițiile în care forța majoră poate fi invocată; dovada cazului de forță majoră; modul de invocare și efectele forței majore asupra contractelor în derulare.

În Secțiunea 2.3. vor fi analizate modificările aduse noțiunii de forță majoră prin Ordonanța nr. 29 și implicațiile acestor modificări în materia contractelor civile și comerciale în derulare. Aceste modificări vor fi analizate tot prin raportare la aspectele supuse analizei în Secțiunea 2.2, utilizând metoda comparativă.

2.2. Conceptul de „forță majoră” în Noul Cod Civil.

Sediul legal și natura juridică a forței majore.

Legea nr. 287 din 24.09.2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15.07.2011 („N.C.C.”) definește forța majoră în art. 1.351 alin. (2):

Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.

Prevederile legale analizate anterior vor fi aplicabile în următoarele situații:
părțile nu au inserat în contract o clauză de forță majoră.
părțile au inserat în contract o clauză de forță majoră, însă evenimentul în legătură cu care se invocă această cauză de exonerare nu face / excede obiectului clauzei.

Evaluarea unei situații concrete ca fiind caz de forță majoră – trăsături specifice.

Forța majoră nu este un concept juridic cu conținut predeterminat sau care cuprinde doar anumite evenimente predeterminate. Forța majoră trebuie analizată în particular, de la caz la caz, prin raportare în primul rând la conținutul concret al clauzelor contractului. O anumită situație, chiar dacă a fost calificată ca forță majoră într-un contract, nu constituie automat un caz de forță majoră și în alte contracte, chiar dacă au fost încheiate între aceleași părți.

Potrivit Codului civil, pentru ca un anumit eveniment să fie calificată din punct de vedere juridic ca fiind un caz de forță majoră, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

Persoanele care pot invoca existența unei situații de forță majoră.

Forța majoră poate fi invocată de orice persoană care are calitatea de debitor într-un contract, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunile B și D. Această notificare este necesară și pentru completarea documentației prevăzute în secțiunea E de mai jos.

Condițiile de invocare a cazului de forță majoră.

Pentru a invoca situația de forță majoră, care să producă efectul exonerării de răspundere contractuală, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:
contractul în legătură cu care se pune problema intervenirii unui caz de forță majoră să fi fost încheiat în mod valabil anterior intervenirii evenimentului care se dorește a fi calificat drept caz de forță majoră;
existența unui eveniment extern, relativ imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil care blochează executarea unei obligații contractuale astfel cum a fost prevăzută în termenii contractuali inițiali;
inexistența unei clauze contractuale prin care evenimentul în legătură cu care debitorul invocă forța majoră să fi fost exclus de către părți din domeniul de aplicare al forței majore sau prin care debitorul să își fi asumat în mod expres executarea obligațiilor chiar în situație de forță majoră (clauză de asumare risc).

Proba existenței unui caz de forță majoră.

Dovada existenței situației de forță majoră se face diferit, în funcție de conținutul concret al contractului în legătură cu care se invocă forța majoră:

Situația specială a Certificatelor de Forță Majoră eliberate de Camera de Comerț și Industrie a României sau de Camerele de Comerț și Industrie Județene.

Una dintre clauzele uzuale în materie de forță majoră care sunt inserate în contractele încheiate de profesioniștii persoane juridice face referire la Certificatul de Forță Majoră eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României („C.C.I.R.”) sau de Camerele de Comerț și Industrie Județene, prin care un anumit eveniment este avizat ca întrunind elementele unui caz de forță majoră.

Nici C.C.I.R. și nici camerele județene nu sunt abilitate legal pentru a califica o anumită situație sau eveniment ca fiind un caz de forță majoră. Certificatul emis de una dintre aceste instituții va constitui un mijloc de probă a forței majore, dar care nu prezumă absolut existența acesteia.

Efectele juridice ale certificatului vor fi limitate numai în ceea ce privește contractul care a fost supus spre avizare, contract care trebuie să conțină clauza de forță majoră, care la rândul ei trebuie să prevadă în mod expres competența de avizare a C.C.I.R sau a camerelor județene.

Obținerea unui Certificat de avizare a unei situații de forță majoră („Certificat de Forță Majoră”), este recunoscută numai agenților economici persoane juridice.

Pentru obținerea Certificatului de Forță Majoră, solicitantul trebuie să depună la Camera de Comerț și Industrie prevăzută în contract ca fiind competentă să emită Certificatul o cerere, care va trebui să cuprindă următoarele:
prezentarea faptică şi detaliată a evenimentului supus spre avizare;
prezentarea consecinţelor evenimentului în relaţia cu partenerul contractual;
motivarea raportat la normele de drept în sensul că evenimentul invocat reprezintă un caz de forţă majoră în condiţiile art. 1351 alin. (2) Cod civil.
documentația din care rezultă existența evenimentului pentru care se solicită Certificatul de Forță Majoră.

Odată cu solicitarea formulată, solicitantul va trebui să anexez următoarele documente:
contractul afectat de evenimentul de forţă majoră și care cuprinde clauza de forţă majoră;
atestări de la organele, autorităţiile şi instituţiile abilitate, de la caz la caz (altele decât Camera de Comerţ şi Industrie a României), privind existenţa şi efectele evenimentului invocat, localizarea acestuia, momentul începerii şi încetării evenimentului;
notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariţia evenimentului invocat şi efectele sale asupra derulării operaţiunilor contractuale, însoţite de dovada comunicării;
înscrisuri din care să reiasă legătura de cauzalitate dintre evenimentul de forţă majoră invocat şi imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor părţii care îl invocă;
împuternicirea persoanei delegate / copia C.I. delegate.
dovada achitării tarifului pentru emiterea Certificatului de Forță Majoră, plătibil în lei la cursul B.N.R. din ziua emiterii facturii. Tariful este stabilit de fiecare Cameră în parte.

Avizarea cazului de forță majoră și emiterea Certificatului de Forță Majoră sunt proceduri necontradictorii, astfel încât creditorul obligației nu va avea posibilitatea de a contesta susținerile debitorului pe parcursul procedurii.

Modalitatea de invocare a unei situații de forță majoră.

Debitorul este obligat să notifice apariția forței majore celorlalte părți contractante pentru a se putea exonera de răspundere și pentru a nu suporta cheltuielile pe care celelalte părți le-au efectuat în vederea executării contractului după apariția situației de forță majoră.
Cuprinsul, termenul și modalitatea în care poate fi comunicată această notificare pot varia în funcție de clauzele contractuale specifice care au fost convenite de către părți. Totodată, contractul poate prevedea diferite sancțiuni pentru situațiile în care condițiile nu sunt respectate.

În lipsa unor clauze expres prevăzute în contract, urmează să se aplice regulile descrise mai jos:

Termenul de invocare a forței majore – apariția situației de forță majoră trebuie notificată într-un termen rezonabil și cât mai scurt de la momentul la care debitorul a cunoscut apariția cazului de forță majoră și poate fi realizată prin orice mijloc care asigură dovada comunicării.

Cuprinsul notificării – notificarea va trebui să cuprindă cel puțin următoarele informații:
datele pentru identificarea debitorului: denumire, adresa sediului social, codul unic de înregistrare, numărul de înmatriculare în registrele specializate (Oficiul Național al Registrului Comerțului / Registrul Asociațiilor și Fundațiilor etc);
datele pentru identificarea Contractului în legătură cu care se invocă existența cazului de forță majoră, cu indicarea obligației / obligațiilor care nu mai pot fi executate conform condițiilor stabilite inițial între părți;
descrierea evenimentului care generează starea de forță majoră;
descrierea modalității concrete în care evenimentul împiedică executarea obligațiilor asumate în condițiile în care au fost stabilite inițial de către părți;
temeiul contractual și legal în baza căruia este invocată situația de forță majoră;
dovada documentului care atestă existența stării de forță majoră, în măsura în care părțile au convenit în acest sens la momentul încheierii contractului în legătură cu care se invocă starea de forță majoră;
procura sau împuternicirea, dacă notificarea este formulată printr-un reprezentant;
semnătura și ștampila debitorului / reprezentantului.

Efectele forței majore în materia executării obligațiilor contractuale.

Forța majoră reprezintă o cauză care înlătură răspunderea civilă contractuală, astfel că debitorul care nu își execută obligația nu va fi obligat să plătească daune-interese creditorului ca urmare a acestui fapt. În concret, evenimentul de forță majoră poate conduce la una din următoarele situații:

executarea obligației afectată de cazul de forță majoră a devenit imposibil de executat, temporar sau definitiv.

executarea obligației afectată de cazul de forță majoră, în condițiile stabilite inițial, a devenit excesiv de oneroasă.
Executarea obligației a devenit imposibil de executat.

În această ipoteză, devin aplicabile prevederile art. 1.634 N.C.C. și art. 1.557 N.C.C.

Codul civil face distincție între imposibilitatea definitivă de executare și imposibilitatea temporară de executare. Faptul că imposibilitatea este temporară sau definitivă se apreciază în mod concret, de la caz la caz, în funcție de tipul obligației contractuale.

Imposibilitatea de executare nu poate fi invocată în cazul obligațiilor care au ca obiect plata unor sume de bani sau predarea unor bunuri de gen.

În funcție de caracterul definitiv sau temporar al imposibilității de executare cauzate de situația de forță majoră, părțile contractante au o serie de drepturi și suportă o serie de riscuri.

Situația specială a imposibilității de executare în materia contractelor translative de proprietate.

În contractele translative de proprietate, imposibilitatea de executare este întotdeauna definitivă și constă în pieirea bunului care face obiectul vânzării, ca urmare a situației de forță majoră. În cadrul acestui tip de contracte, riscul apariției situației de forță majoră aparține:

Vânzătorului = în situația în care acesta nu și-a executat obligația de a transfera proprietatea și nu a predat bunul cumpărătorului / nu l-a pus în întârziere pe cumpărător cu privire la preluarea bunului. În această situație, vânzătorul nu va avea dreptul să încaseze prețul vânzării, iar dacă l-a încasat este obligat să îl restituie.
Cumpărătorului = în situația în care vânzătorul a transferat proprietatea și cumpărătorul a preluat bunul / a fost pus în întârziere cu privire la preluarea bunului. În această situație, cumpărătorul va fi obligat să achite prețul / nu va avea dreptul la restituirea prețului în ipoteza în care l-a achitat cu titlu anticipat.
Executarea obligației, în condițiile stabilite inițial, a devenit excesiv de oneroasă.

Această ipoteză este aplicabilă în cazul obligațiilor de plată a unor sume de bani sau a altor bunuri de gen în cazul cărora nu poate fi invocată imposibilitatea de executare.

Pentru a beneficia de efectele impreviziunii, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

Condiții referitoare la cazul de forță majoră care determină situația de impreviziune:

Condiții referitoare la efectele cazului de forță majoră asupra executării obligației de plată a sumei de bani / de predare a unor bunuri de gen:

Condiții referitoare la persoana și comportamentul debitorului:

În situația în care părțile nu ajung la un acord cu privire la adaptarea contractului afectat de impreviziune, poate fi sesizată instanța judecătorească competentă care va putea dispune:

Adaptarea contractului – în acest sens instanța va distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea înprejurărilor, cauzată de apariția stării de forță majoră. Repartizarea riscurilor se va realiza prin chiar hotărârea judecătorească.

Încetarea contractului – instanța va stabili în concret momentul și condițiile încetării.

Conceptul de „forță majoră” în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 29/21.03.2020.

În data de 21.03.2020, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 29 din 21.03.2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 230 din 21.03.2020 („Ordonanța nr. 29”)

Prin Ordonanța nr. 29 a fost instituit, cu titlu excepțional, un regim juridic nou al conceptului de forță majoră, aplicabil contractelor încheiate de persoanele juridice care se încadrează în categoria de întreprindere mică sau mijlocie sau de persoanele pe care ordonanța le califică ca îndeplinind un serviciu de interes public, regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.

Ordonanța nr. 29 se completează cu art. 41 din Anexa 1 la Decret, care prevede că termenele de prescripție și decădere în materie contractuală se suspendă pe toată durata Stării de Urgență.
Sediul legal și natura juridică a forței majore.

Art. X din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 29/21.03.2020.
Pe durata stării de urgență, întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate și care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.
Prin derogare de la alte dispoziții legale, în contractele în derulare, altele decât cele prevăzute la alin. (1), încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii prevăzute la alin. (1), poate fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.
Se prezumă a constitui caz de forță majoră, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situație de urgență. Prezumția poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă. Caracterul imprevizibil se raportează la momentul nașterii raportului juridic afectat. Nu vor fi imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.

Forța majoră este redefinită ca fiind restricția impusă întreprinderii mici sau mijlocii / persoanelor care îndeplinesc un serviciu de interes public, de către autoritatea publică pe perioada Stării de Urgență, care îi afectează activitatea comercială derulată și care este atestată prin Certificatul de Situație de Urgență.

Afectarea activității întreprinderii mici sau mijlocii / profesiei de interes public poate consta fie în imposibilitatea temporară / definitivă de executare a obligației contractuale fie în schimbarea drastică a condițiilor în care obligația poate fi executată. Imposibilitatea sau dificultățile vor putea fi atestate printr-un Certificat de avizare a Situației de Urgență.

Certificatul de avizare a Situației de Urgență va constitui un mijloc de probă a cazului de forță majoră, dar nu prezumă absolut existența acestuia. Certificatul va produce efecte în primul rând între părțile contractante, iar în al doilea rând, va constitui documentul justificativ în raporturile cu terții și cu autoritățile publice, în vederea obținerii de beneficii și facilități economice.

Evaluarea legală a unei situații ca fiind caz de forță majoră – trăsături specifice prevăzute în Ordonanța nr. 29.

Trasăturile forței majore.

Ordonanța nr. 29 nu modifică structura și caracteristicile de drept comun ale conceptului de forță majoră. Și sub această reglementare, un eveniment va fi calificat ca forță majoră numai dacă acesta îndeplinește în mod cumulativ caracteristicile prevăzute de dreptul comun.

Prezumția instituită de Ordonanța 29.

Ordonanța nr 29 introduce o prezumție relativă în favoarea debitorului obligației contractuale.

Ordonanța nr. 29 prezumă că întrunește toate condițiile unui caz de forță majoră restricția concretă la care este supus debitorul unei obligații contractuale de către autoritatea publică și care îl afectează în derularea activității sale comerciale.

Fiind o prezumție relativă, creditorul va putea face dovada contrară prin orice mijloc de probă.
Debitorul va beneficia de această prezumție numai în măsura în care obține un Certificat de avizare a Stuației de Urgență.

Persoanele care pot invoca forța majoră.

Forța majoră, astfel cum este reglementată prin Ordonanța nr. 29, poate fi invocată numai de către persoanele juridice care au statutul de întreprindere mică sau mijlocie, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 346/2004 și de către persoanele enumerate ca îndeplinind un serviciu de interes public la art. X alin. (5) din Ordonanță.

Condițiile în care poate fi invocată forța majoră.

Legea face distincție între contractele având ca obiect furnizarea de utilități și locațiunile pentru imobilele cu destinație de sediu social / sediu secundar, pe de o parte, și celelate contracte în derulare, pe de altă parte.

Situația contractelor pentru furnizarea de utilități și a contractelor de locațiune pentru imobilele cu destinație de sediu social / sediu secundar.

Pentru a invoca situația de forță majoră în cazul acestor tipuri de contracte, care să aibă drept efect exonerarea de răspundere contractuală, pe lângă condițiile de drept comun prevăzute la pct. 2.2.C, trebuie îndeplinite și următoarele condiții, în mod cumulativ:
debitorul care invocă existența unui caz de forță majoră trebuie să fi fost supus în mod concret unei restricții dispuse în considerarea instituirii Stării de Urgență.
debitorul trebuie să își fi întrerupt total sau parțial activitatea ca urmare a restricției concrete la care a fost supus.
debitorul trebuie să dețină Certificatul de avizare a Situației de Urgență emis de către Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.

Situația contractelor în derulare, altele decât cele încheiate pentru furnizarea de utilități și locațiuni pentru imobilele cu destinație de sediu social / sediu secundar.

Pentru a invoca situația de forță majoră în cazul acestor tipuri de contracte, care să aibă drept efect exonerarea de răspundere contractuală, pe lângă condițiile de drept comun prevăzute la pct. 2.2.D, trebuie îndeplinite și următoarele condiții, în mod cumulativ:
debitorul care invocă existența unui caz de forță majoră trebuie să fi fost supus în mod concret unei restricții adoptate în considerarea instituirii Stării de Urgență.
debitorul să fie afectat în exercțiul activității sale comerciale.
executarea contractului în legătură cu care se pune problema intervenirii unui caz de forță majoră să fi devenit imposibil de executat / să îi fi fost schimbate în mod drastic condițiile în care putea fi executat ca o consecință directă a restricției la care debitorul a fost supus în considerarea instituirii Stării de Urgență.
debitorul să inițieze în mod efectiv negocieri în scopul adaptării contractului în considerarea circumstanțelor excepționale generate de starea de urgență. În acest sens, este necesar ca debitorul să formuleze o propunere concretă de adaptare.

Prezumția instituită de Ordonanța nr. 29.

Ordonanța nr. 29 prezumă că debitorul a fost supus unei restricții concrete ca urmare a instituirii Stării de Urgență, că această restricție îl afectează în exercitarea activității sale comerciale și că obligația în legătură cu care acesta invocă situația de forță majoră a devenit imposibil de executat / condițiile în care putea fi executată s-au schimbat drastic.

Fiind o prezumție relativă, creditorul va putea face dovada contrară prin orice mijloc de probă.

Debitorul va beneficia de această prezumție numai în măsura în care obține un Certificat de avizare a Stuației de Urgență.

Dovada forței majore.

Proba existenței cazului de forță majoră se face diferit, în funcție de obiectul contractului.

Situația contractelor privind furnizarea de utilități și a contractelor de locațiune pentru imobilele cu destinație de sediu social / sediu secundar.

Deoarece art. X alin. (1) din Ordonanța nr. 29 prevede în mod expres că Certificatul de avizare a Situației de Urgență reprezintă o condiție specială care trebuie dovedită pentru ca debitorul să poată invoca beneficiul amânării la plată, debitorul este obligat să obțină acest Certificat.

Situația contractelor în derulare, altele decât cele pentru furnizarea de utilități și locațiuni pentru imobilele cu destinație de sediu social / sediu secundar.

Proba celorlalte condiții speciale prevăzute de lege pentru aceste tipuri de contracte va fi realizată în mod diferit, în funcție de posibilitatea / imposibilitatea de a obține un Certificat de avizare a situației de Urgență:

Regimul juridic și procedura de obținere a Certificatului de Situație de Urgență.

Regimul juridic și procedura de obținere a certificatului de Situație de Urgență („C.S.U.”) sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 791 din 26.03.2020.

Ordinul reglementează posibilitatea persoanelor prevăzute la pct. 2 de a obține unul din următoarele tipuri de C.S.U.:
TIP 1 (ALBASTRU) – acest certificat va putea fi obținut dacă agentul economic și-a întrerupt total / parțial activitatea în baza restricțiilor impuse de autoritatea publică în perioada stării de urgență.
TIP 2 (GALBEN) – acest certificat va putea fi obținut dacă agentul economic înregistrează în luna martie 2020 încasări cu minim 25% mai mici decât media încasărilor pe care le-a obținut în lunile ianuarie – februarie 2020.

Obținerea C.S.U. se va face în baza unei declarații pe propria răspundere a agentului economic prin care declară că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru obținerea tipului de certificat pe care îl solicită. Dacă agentul economic nu este înmatriculat la Oficiul Registrului Comerțului, acesta va trebui să prezinte și documentul care îl autorizează să desfășoare activitatea comercială pe care o prestează.

Procedura de obținere a C.S.U. se face exclusiv în mod electronic, prin accesarea platformei electronice http://prevenire.gov.ro/. Pentru depunerea documentației necesare, solicitantul sau persoana împuternicită în acest sens va fi obligată să dețină o semnătură electronică.

Modalitatea în care poate fi invocată forța majoră.

Decretul nu instituie modalități specifice prin care debitorul poate invoca o situație de forță majoră, astfel că urmează să se aplice prevederile de drept comun analizate în secțiunea 2.2.F.

Efectele forței majore.

Ordonanța nr. 29 prevede că forța majoră va produce efecte diferite, în funcție de obiectul contractului, după cum urmează:

3. REZUMATUL EXPUNERII.

Forța majoră este reglementată de lege drept cauză exoneratoare de răspundere contractuală în situațiile în care, ca urmare a unei astfel de situații, debitorul nu își mai execută obligațiile. Forța majoră nu este o instituție de ordine publică, astfel că părților contractante le este recunoscută posibilitatea de a modifica prevederile legale și de a-și stabili condiții proprii în privința forței majore.

Părțile au libertatea de a înlătura efectul exonerator de răspundere sau de a extinde acest efect, de a condiționa efectele forței majore de îndeplinirea unor formalități suplimentare, de a califica / exclude expres o situație ca fiind forță majoră sau a insera mijloace de adaptare contractuală.

În cazul în care părțile au inserat în contract o clauză de forță majoră, ele vor fi ținute să respecte aceste clauze și vor putea invoca prevederile legale de drept comun numai în completarea clauzelor contractuale și numai în măsura în care acest lucru nu contravine acestor clauze.

La nivel legislativ, în prezent forța majoră este reglementată atât în dreptul comun, prin art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, cât și prin norme cu caracter excepțional, prin prevederi cuprinse în Decret și în Ordonanța nr. 29. Reglementările excepționale au adus modificări semnificative în ceea ce privește evenimentele care pot fi calificate drept caz de forță majoră, asupra modului de probă al forței majore și asupra efectelor forței majore în contracte.

3.1. Forța majoră în Codul civil.

Forța majoră este un eveniment extern, a cărui apariție este imprevizibilă pentru debitor la momentul încheierii contractului, care nu poate fi evitat sau înlăturat nici de debitor și nici de altă persoană. Fiind calificat din punct de vedere legal ca fapt juridic, cazul de forță majoră poate fi probat prin orice mijloc de probă.

Forța majoră va putea fi invocată de orice persoană care are calitatea de debitor în cadrul unui contract aflat în derulare la momentul apariției situației de forță majoră. Debitorul are obligația de a notifica creditorului într-un termen cât mai scurt apariția cazului de forță majoră, sub sancțiunea plății de daune-interese pentru costurile suplimentare angajate de creditor.

Dovada forței majore se va putea face prin orice mijloc de probă. În contractele încheiate între profesioniști, existența unui caz de forță majoră este probată în mod uzual prin obținerea unui Certificat de forță majoră eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României sau de Camerele de comerț județene. Acest certificat reprezintă doar un mijloc de probă și nu atestă în mod absolut că un anumit eveniment este o situație de forță majoră.

Forța majoră are ca efect imposibilitatea temporară sau definitivă a debitorului de a-și mai executa una sau mai multe obligații contractuale sau schimbarea drastică a condițiilor în care acesta își poate executa obligația, schimbare care presupune însă angajarea unor costuri excesive și îl pune astfel într-o poziție contractuală vădit injustă.

În funcție de situația concretă generată de forța majoră, contractul:
se va desființa de drept, în cazul unei imposibilități definitive de executare a obligației;
executarea sa va fi suspendată, în cazul unei imposibilități temporare de executare;
contractul va fi adaptat sau își va înceta efectele, în cazul unei situații de impreviziune.

3.2. Forța majoră în Ordonanța nr. 29 din 21.03.2020.

Prin Ordonanța nr. 29 a fost stabilit un regim juridic distict al forței majore și care poate fi invocat de companiile care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii și de persoanele care îndeplinesc un serviciu de interes public. Prin Ordonanța nr. 29, forța majoră a fost redefinită și i-au fost recunoscute efecte noi asupra contractelor aflate în derulare.

Forța majoră a fost redefinită ca fiind împrejurarea descrisă de art. 1.351 alin. (2) Cod civil, care rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici și mijlocii, afectare care este atestată prin certificatul de situație de urgență.
Ordonanța nr. 29 distinge între următoarele tipuri de contracte:
contractele încheiate pentru furnizarea de utilități și locațiunile imobilelor care au destinația de sediu social / secundar, pe de o parte,
alte tipuri de contracte aflate în derulare, pe de altă parte.

Această distincție este importantă în ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite pentru a invoca cazul de forță majoră dar și efectele pe care le produce în contracte. În cazul primei categorii de contracte, pentru a beneficia de efectele forței majore, este necesar ca debitorul:
să își fi întrerupt total sau parțial activitatea comercială, sens în care va trebui să prezinte dovada faptului că exercita în mod autorizat una dintre activitățile restricționate total sau parțial de autoritatea publică prin măsurile impuse în considerarea Stării de Urgență sau dovada suspendării activității eliberată de autoritățile publice cu atribuții în materie.
să fi obținut Certificatul de avizare a Situației de Urgență.

În cazul celei de-a doua categorii de contracte, pentru a beneficia de efectele forței majore, este necesar ca debitorul:
să dovedească faptul că a fost supus unei restricții concrete impuse de autoritatea publică în considerarea Stării de Urgență și că această restricție i-a afectat modul în care își desfășoară activitatea comercială.
a încercat renegocierea contractului cu luarea în considerare a circumstanțelor excepționale generate de starea de urgență.

Existența forței majore este prezumată în situția în care debitorul obține un Certificat de Situație de Urgență. Prezumția este relativă iar creditorul poate face dovada contrară

În cazul contractelor aflate în derulare și care au ca obiect prestarea de servicii privind utilitățile sau în contractele de locațiune pentru imobile având destinație de sediu social sau sediu secundar, forța majoră are drept efect amânarea plății contraprestațiilor corelative acestor servicii, pentru toată perioada în care este în vigoare Starea de Urgență.

În cazul celorlalte tipuri de contracte aflate în derulare, forța majoră produce efecte juridice similare celor prevăzute în Codul civil, respectiv poate conduce la:
desființarea contractului pentru imposibilitate definitivă de executare;
suspendarea contractului pentru imposibilitate temporară de executare sau;
adaptarea contractului pentru impreviziune.

VALENTIN & ASOCIAȚII S.C.A.
Av. Remus Biliboacă
Av. Sergiu Căileanu