Auditul activităților de prevenire și combatere a spălării banilor, reglementat prin Legea nr. 129/2019, este un alt tip de audit din sfera de activități ale auditului financiar obligatoriu pentru unele companii, încă din anul 2020. 

Obligativitatea auditului intervine dacă în exercițiul financiar încheiat s-au depășit cel puțin două dintre următoarele criterii:

• total active de 16 milioane de lei;
• cifra de afaceri netă de 32 de milioane de lei;
• numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar e mai mare de 50.

Conform articolului 24 din Legea nr. 129/2019, în funcție de dimensiunea și natura activității, entitățile raportoare (în sensul legislației prevenirii spălării banilor) sunt obligate să asigure o funcție de audit independent pentru testarea politicilor, normelor interne, mecanismelor și procedurilor de prevenire a spălării banilor. În esență, este vorba de:

• măsuri aplicabile în materie de cunoaștere a clientelei;

• măsuri aplicabile în materie de raportare, păstrare a evidențelor și a tuturor documentelor, conform Legii nr. 129/2019, și de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităților competente;
• măsuri aplicabile în materie de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare;
• măsuri aplicabile în materie de protecție a personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror amenințări ori acțiuni ostile sau discriminatorii;
• instruirea și evaluarea periodică a angajaților;
• termenul în care elementele comune ale operațiunilor care au o legătură între ele prezintă relevanță, precum și orice alte scenarii ce ar putea da naștere unor tranzacții legate între ele.

Derularea activității de audit Anti Money Laundering (AML) poate fi asigurată și printr-un audit intern. Însă, conform OUG nr. 75/1999, responsabilii pentru realizarea activității de audit intern trebuie să dețină calitatea de auditor financiar activ.